Zenit

Pumnii strânși, mucuri arse-n urmă
Plec pe aceleași străzi pătate de-o vorbă
Pe care în fiecare zi le umplu, iar, și iar
Să te cânt într-una, sa te uit, în zadar.

Inima bate pentru o alta, o vrea,
Pentru inimă ce cândva fu a mea
Dar ea n-o lasă s-o vadă deloc
Iar ochii-i poarta inima-mi-în breloc

Mă mint, te minți, ne mințim cu toți
Așa distrugem noi și voi vise cu soți
Eu, și tu, și voi, murim, trist, încet,
Acum, ventricule lipite-n aracet.

Lacrimă spală pe lacrimă chiar în fașă,
Gândește privirea-mi bolnăvicioasă
La buze uscate mușcate,  priviri fierbinți
Aruncate, în parte în pat, iubit-o-mi cânți?

Înghit orice lacrimă, parcă-i otravă
Gândurile-mi înnebunesc în ocară,
Furia n-o mai simt acum în vreme,
Ți-e bine... Moarte picura în vene.